încuscrire dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNCUSCRÍ, încuscresc, vb. IV. Refl. recipr. A se face cuscru cu cineva; p. ext. a fi sau a deveni rudă prin alianţă cu cineva. – În + cuscru.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNCUSCRÍRE, încuscriri, s.f. Acţiunea de a se încuscri şi rezultatul ei. – V. încuscri.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNCUSCR//Í ~ésc tranz. A face să se încuscrească. [Sil. -cus-cri] /în + cuscru
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNCUSCR//Í mă ~ésc intranz. 1) A deveni cuscru (unul cu altul). 2) A fi cuscru (unul cu altul). /în + cuscru
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

încuscrí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. încuscrésc, imperf. 3 sg. încuscreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. încuscreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

încuscríre s. f., g.-d. art. încuscrírii; pl. încuscríri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: in inc incu incus incusc

Cuvinte se termină cu literele: re ire rire crire scrire