îndatinat dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNDĂTINÁ, îndătinez, vb. I. Refl. (Rar) A se obişnui (cu) ceva. ♦ Tranz. A avea obiceiul să..., a obişnui. [Var.: îndatiná vb. I] – În + datină.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNDĂTINÁT, -Ă, îndătinaţi, -te, adj. Care a devenit o datină; înrădăcinat. ♦ (Despre oameni) Deprins, obişnuit (cu ceva). [Var.: îndatinát, -ă adj.] – V. îndătina.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNDATINÁ vb. I. v. îndătina.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNDATINÁT, -Ă adj. v. îndătinat.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNDĂTIN//Á ~éz tranz. 1) A face să se îndătineze. 2) rar (urmat de o propoziţie completivă) A practica drept obicei; a obişnui. /în + datină
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNDĂTIN//Á pers. 3 se ~eáză intranz. A deveni datină. /în + datină
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

îndătiná vb., ind. prez. 1 sg. îndătinéz, 3 sg. şi pl. îndătineáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNDĂTINÁ vb. v. obişnui.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in ind inda indat indati

Cuvinte se termină cu literele: at nat inat tinat atinat