îndatora dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNDATORÁ, îndatorez, vb. I. 1. Tranz. A obliga, a impune ca o datorie. 2. Tranz. A obliga pe cineva la recunoştinţă printr-un ajutor dat la nevoie. 3. Refl. A face datorii; a se împrumuta; a se încurca în datorii. ♦ Tranz. A da un bun în gaj în schimbul unui împrumut. [Var.: îndatorí vb. IV] – În + dator.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNDATOR//Á ~éz tranz. 1) A obliga moral la recunoştinţă. Prietenia mă ~ează. 2) (persoane) A sili pe baza unei obligaţii. Regula ~ează. 3) (bunuri materiale) A oferi drept garanţie în schimbul unui împrumut. 4) A face să se îndatoreze; a face dator. /în + dator
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNDATOR//Á mă ~éz intranz. A intra în datorii; a deveni dator. /în + dator
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

îndatorá vb., ind. prez. 1 sg. îndatoréz, 3 sg. şi pl. îndatoreáză; ger. îndatorând
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNDATORÁ vb. 1. v. împrumuta. 2. v. obliga. 3. v. an-gaja.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in ind inda indat indato

Cuvinte se termină cu literele: ra ora tora atora datora