îndatoritor

ÎNDATORITÓR, -OÁRE, îndatoritori, -oare, adj. 1. Serviabil, binevoitor. 2. (Neobişnuit) Obligatoriu. – Îndatori + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNDATORIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care îndatorează. 2) rar Care trebuie îndeplinit neapărat; obligatoriu. /a (se) îndatori + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

îndatoritór adj. m., pl. îndatoritóri, f. sg. şi pl. îndatoritoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎNDATORITÓR adj. v. serviabil.
(Dicţionar de sinonime)