îndeletnicire dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNDELETNICÍ, îndeletnicesc, vb. IV. Refl. A se ocupa cu ceva, a-şi petrece vremea cu ceva. – Et. nec. Cf. î n d e l e t e.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNDELETNICÍRE, îndeletniciri, s.f. Meserie, profesiune; ocupaţie. ♦ Preocupare, grijă. – V. îndeletnici.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE ÎNDELETNIC//Í mă ~ésc intranz. A-şi petrece timpul de muncă sau cel liber; a se ocupa. ~ cu gospodăria. /în + sl. deletnic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÎNDELETNICÍR//É ~i f. Activitate de durată mai mare sau mai mică de care se ocupă cineva; ocupaţie; treabă. /v. a se îndeletnici
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

îndeletnicí vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. îndeletnicésc, imperf. 3 sg. îndeletniceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. îndeletniceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

îndeletnicíre s. f., g.-d. art. îndeletnicírii; pl. îndeletnicíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNDELETNICÍ vb. v. ocupa.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNDELETNICÍRE s. 1. v. ocupaţie. 2. v. activitate.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in ind inde indel indele

Cuvinte se termină cu literele: re ire cire icire nicire