îndemâna dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNDEMÂNÁ, îndemânez, vb. I. Refl. (Înv.) A fi în starefacă un lucru, a-i fi la îndemână să facă ceva; a se înlesni. – V. îndemână.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNDEMẤNĂ adv. Uşor, comod, lesnicios. ♢ La îndemână sau (loc. prep.) la îndemâna cuiva = accesibil, în imediata apropiere, uşor de folosit, de obţinut; la dispoziţie sau la dispoziţia cuiva. [Var.: îndămấnă adv.] – În + de4 + mână.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNDEMÂNÁ îndemân tranz. A veni în ajutor cuiva. /Din îndemână
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÎNDEMÂNĂ adv. Uşor; comod; lesnicios. ♢ La ~ la dispoziţie; accesibil. /în + de + mână
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

îndemînă adv. – 1. Care poate fi uşor obţinut, accesibil. – 2. Comod, uşor, lesnicios. – 3. Oportun, potrivit, prielnic. – 4. (S.f., înv.) Favoare, hatîr. De la mînă, comp. cu în- şi de, cf. amînă. Der. neîndemînă, adv. (greu accesibil; s.f., înv., dificultate, descumpănire); îndemînos, adj. (accesibil, uşor); îndemîna, vb. (a netezi calea, a face posibil; a uşura, a înlesni; a ajuta, a sprijini; a împrumuta); îndemînatic, adj. (iscusit; comod; favorabil); neîndemînatic, adj. (lipsit de dibăcie, greoi).
(Dicţionarul etimologic român)

îndemâná vb., ind. prez. 1 sg. îndemân, 3 sg. şi pl. îndemâneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

la îndemână loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

îndemână adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNDEMÂNÁ vb. v. ajuta, ajutora, ocroti, proteja, sprijini, susţine.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNDEMÂNĂ adv. v. comod.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in ind inde indem indema

Cuvinte se termină cu literele: na ana mana emana demana