îndemânare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNDEMÂNÁ, îndemânez, vb. I. Refl. (Înv.) A fi în starefacă un lucru, a-i fi la îndemână să facă ceva; a se înlesni. – V. îndemână.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNDEMÂNÁRE s.f. Uşurinţa de a face un lucru ca urmare a unei bune deprinderi sau a unei înclinaţii; iscusinţă, abilitate, pricepere, dibăcie. – V. îndemâna.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNDEMÂNÁ îndemân tranz. A veni în ajutor cuiva. /Din îndemână
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÎNDEMÂNÁRE f. pop. Capacitate de a face totul cu uşurinţă şi iscusinţă; dexteritate; abilitate; dibăcie; pricepere; măiestrie. O mare ~ în mânuirea condeiului. /v. a îndemâna
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

îndemâná vb., ind. prez. 1 sg. îndemân, 3 sg. şi pl. îndemâneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

la îndemână loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

îndemânáre s. f., g.-d. art. îndemânării
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNDEMÂNÁ vb. v. ajuta, ajutora, ocroti, proteja, sprijini, susţine.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNDEMÂNÁRE s. 1. abilitate, destoinicie, dexte-ritate, dibăcie, ingeniozitate, iscusinţă, isteţie, isteţime, pricepere, ştiinţă, talent, uşurinţă, (pop.) meşteşug, meşteşugire, (înv. şi reg.) meşterie, (reg.) apucătură, pricepuţie, (înv.) iscusire, marafet, practică. (Demonstra o mare ~ în mânuirea ...) 2. v. măiestrie. 3. v. inteligenţă.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Îndemânare ≠ stângăcie, neîndemânare
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: in ind inde indem indema

Cuvinte se termină cu literele: re are nare anare manare