îndeplinire dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNDEPLINÍ, îndeplinesc, vb. IV. Tranz. A săvârşi, a face, a înfăptui, a realiza ceva; a duce la bun sfârşit. – În + deplin.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNDEPLINÍRE, îndepliniri, s.f. Acţiunea de a îndeplini şi rezultatul ei; înfăptuire, executare; realizare. – V. îndeplini.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNDEPLIN//Í ~ésc tranz. (datorii, ordine, planuri, condiţii etc.) A executa conform prevederilor; a aduce la rezultatul cerut; a efectua; a izbândi. Şi-a ~it misiunea. [Sil. -de-pli-] /în + deplin
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

îndepliní vb. (sil. -pli-), ind. prez. 1 sg. si 3 pl. îndeplinésc, imperf. 3 sg. îndeplineá; conj. prez. 3 sg. şi pl. îndeplineáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

îndepliníre s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. îndeplinírii; pl. îndepliníri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNDEPLINÍ vb. 1. v. executa. 2. v. ajunge. 3. a înfăptui, a realiza, (înv. şi reg.) a sfârşi, (înv.) a obârşi. (Şi-a ~ misiunea.) 4. v. desăvârşi. 5. a asculta, a împlini, a satisface. (I-a ~ toate capriciile.) 6. a împlini, a realiza, a satisface, (înv.) a plini, (rar fig.) a sătura. (I-a ~ dorinţa.) 7. v. realiza. 8. a se împlini, a (se) înfăptui, a se realiza, (pop.) a se întâmpla, (înv. şi reg.) a se plini. (Prorocirea lui s-a ~.) 9. v. respecta. 10. v. desfăşura. 11. v. efectua. 12. a aplica, a executa. (A ~ o hotărâre judiciară.)
(Dicţionar de sinonime)

ÎNDEPLINÍRE s. 1. v. executare. 2. împlinire, realizare, satisfacere, (rar) satisfacţie. (~ dorinţei cuiva.) 3. înfăptuire, realizare, (înv.) realizaţie. (~ misiunii primite.) 4. v. desfăşurare. 5. v. efectuare. 6. aplicare, executare. (~ unei sentinţe.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Îndeplinireneîndeplinire
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: in ind inde indep indepl

Cuvinte se termină cu literele: re ire nire inire linire