îndesare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNDESÁ, îndés, vb. I. 1. Tranz. A apăsa, a presa ca să încapă cât mai mult într-un spaţiu restrâns, a vârî cu forţa (într-un spaţiu limitat); a înghesui, a bucşi. ♦ A face cât mai compact (un material). 2. Tranz. A-şi aşeza pălăria, căciula, şapca, trăgând-o cât mai mult pe cap. 3. Refl. (Despre o mulţime de persoane sau de lucruri în mişcare) A se aduna, a se îngrămădi unul lângă altul, unul peste altul; a se înghesui. ♦ (Pop.) A se grăbi, a da zor. – Lat. in-de(n)sare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNDESÁRE, îndesări, s.f. Acţiunea de a (se) îndesa; înghesuire, îngrămădire. – V. îndesa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNDESÁ îndés tranz. 1) (obiecte) A vârî cu forţa într-un spaţiu restrâns (ca să încapă mai mult); a înghesui; a ticsi. ~ rufele într-un sac. 2) (căciula, pălăria etc.) A trage peste urechi, peste ochi. /<lat. inde[n]sare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNDESÁ mă îndés intranz. fam. (despre fiinţe) A se aduna în număr mare într-un spaţiu restrâns, împingându-se în dezordine; a se buluci; a se înghesui; a se îmbulzi. /<lat. inde[n]sare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

îndesá (îndés, îndesát), vb. – 1. A presa, a apăsa. – 2. A înghesui, a burduşi. – 3. A strivi, a stîlci. – 4. A bătători, a îndesa. – 5. A înfige. – 6. A hăitui, a hărţui, a prigoni. – 7. (Refl.) A se înghedui, a se îngrămădi. – 8. (Refl.) A se condensa, a se face cît mai compact. – 9. A înmulţi, a repeta. – 10. (Refl.) A se sătura. – Mr. (î)ndes, ndisare, megl. andes, andisari. Lat. densāre (Puşcariu 831; Candrea-Dens., 486; DAR), cf. des. Ar putea fi şi der. intern al lui des; pare însă mai curînd că acest der. e var. îndesi, care se foloseşte mai ales cu sensul 9 şi care, în acest caz, ar fi mai curînd un dublet neol. (DAR îl consideră var., cu schimbare de suf.; după Densusianu, Hlr., 150, din lat. densῑre, cf. Puşcariu 831). – Der. îndesat, adj. (cu conţinutul presat; foarte plin; înfipt; apăsat, rostit cu insistenţă; dens; mic şi gros, rotofei), cf. mr. ndisat; îndesătură, s.f. (înv., insistenţă).
(Dicţionarul etimologic român)

îndesá (a înghesui) vb., ind. prez. 1 sg. îndés, 3 sg. şi pl. îndeásă; ger. îndesând
(Dicţionar ortografic al limbii române)

îndesáre s. f., g.-d. art. îndesării; pl. îndesări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNDESÁ vb. 1. v. îngrămădi. 2. v. îmbulzi. 3. a se băga, a se îmbulzi, a se înghesui, a se îngrămădi, a se vârî. (Nu vă mai ~ aşa în mine!) 4. a băga, a înfunda, a trage, a vârî. (~ căciula pe cap.) 5. v. bătători. 6. v. tasa.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNDESÁRE s. 1. v. îngrămădire, ticsire. 2. înfundare. (~ căciulii pe cap.) 3. v. tasare. 4. (IND.) refulare. (~ a unei piese prin forjare.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in ind inde indes indesa

Cuvinte se termină cu literele: re are sare esare desare