îndestulător dex - definiţie, sinonime, conjugare

îndestulător

[Sinonime]
ÎNDESTULĂTÓR, -OÁRE, îndestulători, -oare, adj. Care este în cantitate suficientă; care îndestulează, satisface. ♦ (Adverbial) Îndeajuns. – Îndestula + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNDESTULĂTÓR1 adv. Cu îndestulare; în mod satisfăcător. /a îndestula + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÎNDESTULĂT//ÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) Care îndestulează; mulţumitor; satisfăcător. /a îndestula + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

îndestulătór adj. m., pl. îndestulătóri; f. sg. şi pl. îndestulătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNDESTULĂTÓR adj. 1. v. suficient. 2. mulţumitor, satisfăcător, suficient. (O cantitate ~oare.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in ind inde indes indest

Cuvinte se termină cu literele: or tor ator lator ulator