îndestulare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNDESTULÁ, îndestulez, vb. I. Tranz. A da (sau a lua) destul; a satisface, a sătura (cu de-ale mâncării). ♦ Refl. A avea după dorinţă, a avea tot ce este necesar. – Din îndestul.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNDESTULÁRE, îndestulări, s.f. Acţiunea de a (se) îndestula şi rezultatul ei; belşug, abundenţă. – V. îndestula.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNDESTUL//Á ~éz tranz. pop. 1) A asigura (cu de toate) destul. 2) A face să se îndestuleze. /Din îndestul
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNDESTUL//Á mă ~éz intranz. pop. 1) A avea (de toate) îndestul. 2) A fi îndestul de mulţumit. /Din îndestul
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÎNDESTUL//ÁRE ~ări f. 1) v. A ÎNDESTULA. 2) Cantitate de bunuri care întrece cu mult necesităţile obişnuite; belşug; bogăţie; abundenţă. ♢ Cu ~ din belşug. /v. a (se) îndestula
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

îndestulá vb., ind. prez. 1 sg. îndestuléz, 3 sg. şi pl. îndestuleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

îndestuláre s. f., g.-d. art. îndestulării; pl. îndestulări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNDESTULÁ vb. a (se) sătura, (prin Transilv. şi Olt.) a (se) săţui. (I-a ~ cu mâncare.)
(Dicţionar de sinonime)

ÎNDESTULÁ vb. v. mulţumi, satisface.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNDESTULÁRE s. v. belşug.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Îndestulare ≠ lipsă, sărăcie
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: in ind inde indes indest

Cuvinte se termină cu literele: re are lare ulare tulare