îndestulat dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNDESTULÁ, îndestulez, vb. I. Tranz. A da (sau a lua) destul; a satisface, a sătura (cu de-ale mâncării). ♦ Refl. A avea după dorinţă, a avea tot ce este necesar. – Din îndestul.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNDESTULÁT, -Ă, îndestulaţi, -te, adj. Care are de ajuns, satisfăcut. – V. îndestula.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNDESTUL//Á ~éz tranz. pop. 1) A asigura (cu de toate) destul. 2) A face să se îndestuleze. /Din îndestul
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNDESTUL//Á mă ~éz intranz. pop. 1) A avea (de toate) îndestul. 2) A fi îndestul de mulţumit. /Din îndestul
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

îndestulá vb., ind. prez. 1 sg. îndestuléz, 3 sg. şi pl. îndestuleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNDESTULÁ vb. a (se) sătura, (prin Transilv. şi Olt.) a (se) săţui. (I-a ~ cu mâncare.)
(Dicţionar de sinonime)

ÎNDESTULÁ vb. v. mulţumi, satisface.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNDESTULÁT adj. 1. v. bogat. 2. abundent, bogat, copios, îmbelşugat, (fig.) princiar. (Un prânz ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in ind inde indes indest

Cuvinte se termină cu literele: at lat ulat tulat stulat