îndobitocire dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNDOBITOCÍ, îndobitocesc, vb. IV. Refl. şi tranz. A-şi pierde sau a face pe cineva să-şi piardă facultăţile intelectuale şi morale; a (se) prosti2, a (se) tâmpi, a (se) abrutiza. – În + dobitoc.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNDOBITOCÍRE s.f. Acţiunea de a (se) îndobitoci şi rezultatul ei. – V. îndobitoci.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNDOBITOC//Í ~ésc tranz. A face să se îndobitocească; a imbeciliza; a cretiniza; a idiotiza. /în + dobitoc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNDOBITOC//Í mă ~ésc intranz. (despre persoane) A deveni ca un dobitoc; a pierde însuşirile intelectuale şi morale; a se imbeciliza; a se cretiniza; a se idiotiza. /în + dobitoc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

îndobitocí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îndobitocésc, imperf. 3 sg. îndobitoceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. îndobitoceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

îndobitocíre s. f., g.-d. art. îndobitocírii
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNDOBITOCÍ vb. 1. v. idiotiza. 2. v. abrutiza.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNDOBITOCÍRE s. 1. prostire, tâmpire. 2. v. abru-tizare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in ind indo indob indobi

Cuvinte se termină cu literele: re ire cire ocire tocire