îndocare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNDOCÁ, îndochez, vb. I. Tranz. A efectua operaţiile de ridicare a unei nave pe un doc plutitor. [Var.: andocá vb. I] – Din germ. eindocken.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNDOCÁRE, îndocări, s.f. Acţiunea de a îndoca. – V. îndoca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNDO//CÁ ~chéz tranz. (nave) A ridica pe un doc plutitor, în vederea unei reparaţii. /în + doc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÎNDOCÁRE s.f. v. andocare.
(Dicţionar de neologisme)

ÎNDOCÁ vb. tr. a ridica o navă pe un loc plutitor, a intra într-un doc. – var. andoca vb. (< germ. eindocken)
(Marele dicţionar de neologisme)

îndocá vb., ind. prez. 3 sg. îndocheáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

îndocáre s. f., g.-d. art. îndocării
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: in ind indo indoc indoca

Cuvinte se termină cu literele: re are care ocare docare