îndoit dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNDOÍ, (I) îndói, (II, III) îndoiesc, vb. IV. I. 1. Tranz. A strânge în două o stofă, o hârtie, un material etc.; a strânge ceva de două sau de mai multe ori (punând marginile una peste alta). 2. Tranz. şi refl. A face să devină sau a deveni curb; a (se) încovoia, a (se) apleca, a (se) înclina. ♦ Refl. (Despre oameni) A se gârbovi. II. Tranz. 1. A mări ceva de două ori; a dubla; p. ext. a înmulţi, a mări (de un număr oarecare de ori). 2. A amesteca (în părţi egale) un lichid cu altul; a subţia. III. Refl. A fi nesigur în părerea sa, a sta la îndoială; a nu avea încredere (în cineva sau în ceva). – În + doi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNDOÍT, -Ă, îndoiţi, -te, adj. I. 1. Strâns prin îndoire; care păstrează urma unei împăturiri; cu îndoituri. 2. Curbat, încovoiat. II. 1. Care este de două ori mai mare sau mai mult decât altceva; dublu2; dublat; p. ext. înmulţit, sporit, mărit. ♢ (Substantivat, n.) Îndoitul unei sume. 2. Amestecat (în părţi egale) cu alt lichid; subţiat. III. Care este nesigur de părerea sa, care stă la îndoială. – V. îndoi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNDO//Í1 ~iésc tranz. 1) A mări de două ori; a face să fie de două ori mai mare; a dubla. 2) (lichide) A amesteca în două (cu altceva). /în + doi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A ÎNDOÍ2 îndói tranz. 1) (obiecte maleabile sau mlădioase) A face să se îndoaie; a încovoia; a curba; a arcui; a cambra; a coroia. Vântul îndoaie copacii. 2) A strânge în două (sau în mai multe) părţi, punându-le una peste alta; a împături. /în + doi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNDO//Í1 mă ~iésc intranz. A fi cuprins de un sentiment de neîncredere; a manifesta nehotărâre; a fi nesigur. /în + doi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNDOÍ2 mă îndói intranz. 1) (mai ales despre obiecte maleabile sau mlădioase) A căpăta formă de arc; a deveni curb; a se încovoia; a se curba; a se mlădia; a se arcui; a se coroia. 2) fig. A se face gârbov (de bătrâneţe sau de muncă grea); a se gârbovi; a se gheboşa; a se cocoşa; a se cocârja. ~ de spate. /în + doi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

îndoí (a strânge în două, a încovoia) vb., ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. îndói, 3 sg. şi pl. îndoáie, imperf. 3 sg. îndoiá, perf. s. 1 sg. îndoíi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

îndoí (a dubla, a avea îndoială) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îndoiésc, imperf. 3 sg. îndoiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. îndoiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNDOÍ vb. 1. v. împături. 2. v. încovoia. 3. v. apleca. 4. a (se) cocoşa, a (se) curba, a (se) încovoia, a (se) strâmba. (I s-a ~ de tot spinarea sub povară.) 5. a (se) curba, a (se) frânge. (S-a ~ de mijloc.) 6. v. gârbovi. 7. v. încovriga. 8. a aduce. (~ cuiul în jos.) 9. v. sufleca. 10. v. dubla. 11. v. dilua. 12. (înv.) a se prepune. (Se ~ că va veni.)
(Dicţionar de sinonime)

ÎNDOÍ vb. v. codi, ezita, pregeta, şovăi.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNDOÍT adj. 1. v. împăturit. 2. v. încovoiat. 3. curbat, încovoiat, întors, răsucit, strâmb, strâmbat. (Cui ~.) 4. curbat, încovoiat, răsucit, strâmb. (Fiare ~.) 5. adus, încovoiat, rotilat. (Paloş ~.) 6. strâmb, (pop.) cârn. (Cuţit ~.) 7. v. aplecat. 8. v. adus. 9. v. încovrigat. 10. v. suflecat. 11. v. revolut. 12. v. dublu. 13. v. diluat.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A îndoi ≠ a dezdoi
(Dicţionar de antonime)

A se îndoi ≠ a se dezdoi, a se îndrepta
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: in ind indo indoi

Cuvinte se termină cu literele: it oit doit ndoit