îndopare

ÎNDOPÁ, îndóp, vb. I. 1. Tranz. şi refl. (Fam.) A (se) hrăni peste măsură; a (se) supraalimenta, a (se) ghiftui. ♦ Tranz. A hrăni o pasăre vârându-i pe gât mâncare pentru a o îngrăşa. 2. Tranz. (Reg.) A îndesa. – În + dop.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNDOPÁRE, îndopări, s.f. Acţiunea de a (se) îndopa; îndopat¹. – V. îndopa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNDOPÁ îndóp tranz. fam. A hrăni peste măsură; a ghiftui; a supraalimenta; a supranutri. /în + dop
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

îndopá vb., ind. prez. 1 sg. îndóp, 3 sg. şi pl. îndoápă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

îndopáre s. f., g.-d. art. îndopării; pl. îndopări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎNDOPÁ vb. 1. v. îmbuiba. 2. v. înfunda.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNDOPÁRE s. v. îmbuibare.
(Dicţionar de sinonime)