îndrăcit dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNDRĂCÍ, îndrăcesc, vb. IV. Refl. şi tranz. A (se) înfuria, a (se) înrăi. – În + drac.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNDRĂCÍT, -Ă, îndrăciţi, -te, adj. Scos din fire; furios; afurisit, al dracului, rău. ♦ Teribil, grozav, înfocat, aprins. ♦ Fig. Drăcos, şmecher; plin de temperament. – V. îndrăci.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNDRĂC//Í ~ésc tranz. A face să se îndrăcească. /în + drac
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNDRĂC//Í mă ~ésc intranz. A deveni al dracului (de rău); a se înrăi din cale afară. /în + drac
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÎNDRĂCÍ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A ÎNDRĂCI şi A SE ÎNDRĂCI. 2) fam. Care iese din comun prin calităţile sale; grozav. 3) Care poate ieşi uşor din încurcături; descurcăreţ; abil. [Sil. în-dră-] /v. a (se) îndrăci
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

îndrăcí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îndrăcésc, imperf. 3 sg. îndrăceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. îndrăceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNDRĂCÍ vb. v. înfuria, înrăi, mânia.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNDRĂCÍT adj. v. colosal, cumplit, extraor-dinar, fenomenal, formidabil, furios, groaznic, grozav, infernal, îndârjit, înfiorător, înfuriat, îngrozitor, înspăi-mântător, întărâtat, înverşunat, mâniat, mânios, năprasnic, pornit, straşnic, teribil.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNDRĂCÍT adj., s. v. afurisit.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in ind indr indra indrac

Cuvinte se termină cu literele: it cit acit racit dracit