îndrăgire

ÎNDRĂGÍ, îndrăgesc, vb. IV. Tranz. A simţi atracţie, afecţiune, dragoste pentru cineva sau ceva; p. ext. a iubi. ♦ Refl. recipr. (Pop.) A se iubi. – În + drag.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNDRĂGÍRE s.f. (Rar) Faptul de a îndrăgi pe cineva. – V. îndrăgi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNDRĂG//Í ~ésc tranz. A începe a iubi. ~ muzica. /în + drag
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNDRĂG//Í mă ~ésc intranz. rar A prinde dragoste (faţă de o persoană de sex opus); a se îndrăgosti; a se înamora; a se amoreza. /în + drag
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

îndrăgí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îndrăgésc, imperf. 3 sg. îndrăgeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. îndrăgeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

îndrăgíre s. f., g.-d. art. îndrăgírii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎNDRĂGÍ vb. v. iubi.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
A (se) îndrăgi ≠ a (se) urî
(Dicţionar de antonime)