ÎNDRĂGOSTÍ, îndrăgostesc, vb. IV. Refl. A prinde dragoste de cineva, a începe să iubească pe cineva; a se amoreza, a se înamora. ♦ Tranz. (Neobişnuit) A iubi pe cineva. ♦ Refl. recipr. (Pop.) A se iubi. – În + dragoste.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ÎNDRĂGOST//Í ~ésc tranz. rar A face să se îndrăgostească. /în + dragoste
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE ÎNDRĂGOST//Í mă ~ésc intranz. A prinde dragoste (faţă de o persoană de sex opus); a se înamora; a se amoreza. ~ de cineva. /în + dragoste
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
îndrăgostí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îndrăgostésc, imperf. 3 sg. îndrăgosteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. îndrăgosteáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎNDRĂGOSTÍ vb. a se amoreza, (livr.) a se înamora.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ÎNDRĂGOST//Í ~ésc tranz. rar A face să se îndrăgostească. /în + dragoste
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
îndrăgostí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îndrăgostésc, imperf. 3 sg. îndrăgosteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. îndrăgosteáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎNDRĂGOSTÍ vb. a se amoreza, (livr.) a se înamora.
(Dicţionar de sinonime)