îndrituit

ÎNDRITUÍ, îndrituiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A îndreptăţi. [Prez. ind. şi: îndrítui] – În + drit + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNDRITUÍT, -Ă, îndrituiţi, -te, adj. (Rar) Îndreptăţit. – V. îndritui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

îndrituí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îndrituiésc, imperf. 3 sg. îndrituiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. îndrituiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎNDRITUÍ vb. v. autoriza, îndreptăţi, îngădui, justifica, permite.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNDRITUÍT adj. v. fundamentat, îndreptăţit, întemeiat, just, justificat, legitim, logic, motivat, serios, temeinic.
(Dicţionar de sinonime)