înduioșător

ÎNDUIOŞĂTÓR, -OÁRE, înduioşători, -oare, adj. Care provoacă înduioşare; mişcător, impresionant, emoţionant. [Pr.: -du-io-] – Înduioşa + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNDUIOŞĂTÓR¹ adv. Cu înduioşare; în mod care trezeşte înduioşare. A privi ~. /a înduioşa + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÎNDUIOŞĂT//ÓR² ~oáre (~óri, ~oáre) Care înduioşează; cu proprietatea de a înduioşa. Melodie ~oare. /a înduioşa + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

înduioşătór adj. m., pl. înduioşătóri; f. sg. şi pl. înduioşătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎNDUIOŞĂTÓR adj. duios, emoţionant, impresio-nant, mişcător, patetic, răscolitor, tulburător, vibrant, (rar) răvăşitor, (înv.) simţitor. (O poveste ~oare de dragoste.)
(Dicţionar de sinonime)