înduioșare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNDUIOŞÁ, înduioşez, vb. I. Refl. şi tranz. A fi cuprins sau a face pe cineva să fie cuprins de duioşie, de milă. [Pr.: -du-io-. – Var.: (rar) înduioşí vb. IV] – În + duios.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNDUIOŞÁRE s.f. Faptul de a (se) înduioşa; duioşie. [Pr.: -du-io-. – Var.: înduioşíre s.f.] – V. înduioşa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNDUIOŞ//Á ~éz tranz. A face să se înduioşeze; a aduce în stare de duioşie. [Sil. -du-io-] /în + duios
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNDUIOŞ//Á mă ~éz intranz. A deveni duios; a fi cuprins de duioşie. ~ până la lacrimi. /în + duios
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

înduioşá vb., ind. prez. 1 sg. înduioşéz, 3 sg. şi pl. înduioşeáză, 1 pl. înduioşăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. înduioşéze; ger. înduioşând
(Dicţionar ortografic al limbii române)

înduioşáre s. f., g.-d. art. înduioşării
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNDUIOŞÁ vb. v. emoţiona.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNDUIOŞÁRE s. 1. v. emoţionare. 2. duioşie, emoţie. (Cu glasul plin de ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in ind indu indui induio

Cuvinte se termină cu literele: re are sare osare iosare