îndulcire dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNDULCÍ, îndulcesc, vb. IV. 1. Tranz. A face ca o mâncare sau o băutură să fie (mai) dulce (prin adaos de zahăr, miere etc.); p. ext. (pop.) a face mai gustos. ♦ Refl. A mânca dintr-o mâncare gustoasă; a se înfrupta. ♢ Expr. A se îndulci la ceva = a descoperi un lucru bun şi a-l căuta mereu; a se deda la... 2. Refl. A trage folos, a se înfrupta. 3. Tranz. Fig. A face mai bun, a satisface; a umple de mulţumire; a desfăta. 4. Tranz. Fig. A face mai puţin aspru, mai puţin dur, mai puţin violent; a domoli, a estompa. ♦ Tranz. şi refl. A (se) îmbuna, a (se) îmblânzi. – În + dulce.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNDULCÍRE s.f. Acţiunea de a (se) îndulci. – V. îndulci.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNDULC//Í ~ésc tranz. 1) A face să se îndulcească; a face (mai) dulce. 2) pop. A aduce într-o stare de încântare; a umple de satisfacţie; a desfăta. ~ viaţa cuiva. /în + dulce
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNDULC//Í mă ~ésc intranz. 1) (despre fructe, mâncăruri, băuturi etc.) A deveni (mai) dulce. 2) fig. A deveni mai bun sau mai blând; a se îmbuna; a se îmblânzi; a se înmuia. 3) A gusta puţin din ceva dorit; a se înfrupta. /în + dulce
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

îndulcí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îndulcésc, imperf. 3 sg. îndulceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. îndulceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

îndulcíre s. f., g.-d. art. îndulcírii
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNDULCÍ vb. v. atenua, calma, delecta, descreşte, desfăta, diminua, domoli, înfrupta, linişti, micşora, modera, pondera, potoli, răsfăţa, reduce, scădea, slăbi, tempera.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNDULCÍRE s. v. înfruptare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in ind indu indul indulc

Cuvinte se termină cu literele: re ire cire lcire ulcire