îndumnezeit

ÎNDUMNEZEÍ, îndumnezeiesc, vb. IV. Tranz. (Livr.) A diviniza. ♦ A glorifica, a preamări. – În + Dumnezeu.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNDUMNEZEÍT, -Ă, îndumnezeiţi, -te, adj. (Livr.) Divin, minunat. – V. îndumnezei.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNDUMNEZE//Í ~iésc tranz. 1) A trata ca pe o divinitate; a diviniza; a zeifica. 2) fig. A ridica în slavă; a slăvi; a glorifica; a elogia; a cânta; a exalta. /în + Dumnezeu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

îndumnezeí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îndumnezeiésc, imperf, 3 sg. îndumnezeiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. îndumnezeiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎNDUMNEZEÍ vb. v. deifica, diviniza, zeifica.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNDUMNEZEÍT adj. v. ceresc, deificat, divin, divinizat, dumnezeiesc, sfânt, zeificat.
(Dicţionar de sinonime)