înduplecare

ÎNDUPLECÁ, îndúplec, vb. I. Tranz. A face pe cineva să se supună, să cedeze, să consimtă la ceva; a determina, a hotărî pe cineva să facă ceva. ♦ Refl. A se arăta milos, bun; a se îndura. – În + dupleca (Înv. „a îndupleca” < lat.).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNDUPLECÁRE s.f. Acţiunea de a (se) îndupleca. – V. îndupleca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNDUPLECÁ îndúplec tranz. A face să se înduplece. [Sil. -du-ple-] /în + lat. duplicare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNDUPLECÁ mă îndúplec intranz. A se lăsa convins (în urma unor rugăminţi insistente). /în + lat. duplicare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

înduplecá vb. (sil. -ple-), ind. prez. 1 sg. îndúplec, 3 sg. şi pl. îndúplecă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

înduplecáre s. f. (sil. -ple-), g.-d. art. înduplecării
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎNDUPLECÁ vb. 1. v. convinge. 2. v. aproba. 3. v. ceda.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNDUPLECÁ vb. v. dubla, evita, feri, îndoi, ocoli, păzi.
(Dicţionar de sinonime)