îndurare dex - definiţie, sinonime, conjugare
INDURÁ, pers. 3. indurează, vb. I. Refl. (Med.; despre ţesuturi) A se întări. – Din fr. indurer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNDURÁ, îndúr, vb. I. 1. Tranz. A suporta cu răbdare un necaz, o durere, o boală etc.; a pătimi, a suferi. 2. Refl. A se arăta milos, bun; a se îndupleca. ♦ A-i fi milă cuiva de cineva. 3. Refl. A consimţi, a-l lăsa pe cineva inima să..., a se hotărî. – Lat. indurare (1 şi după fr. endurer).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNDURÁRE, îndurări, s.f. Acţiunea de a (se) îndura şi rezultatul ei; putere de a răbda; răbdare; milă, compătimire, bunătate. – V. îndura.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNDURÁ îndúr tranz. (suferinţe, greutăţi, dureri etc.) A răbda simţind inutilitatea protestului. /<lat. indurare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNDURÁ mă îndúr intranz. 1) A-şi manifesta mărinimia; a da dovadă de bunătate, de milă. 2) (la forma negativă) A nu-şi putea impune. 3) rar A cădea de acord cu sine însuşi; a-şi face o concesie. /<lat. indurare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

îndurá (îndúr, îndurát), vb. – 1. A face tare, a se întări. – 2. A suporta, a rezista. – 3. A suferi, a pătimi. – 4. (Refl.) A consimţi, a îngădui, a tolera. – 5. A-i fi milă, a se milostivi. Lat. indurāre „a se întări” (Puşcariu 825; Candrea-Dens., 857; REW 4386; DAR), alb. duroń, it. indurare „a se întări”, fr. endurer „a suporta”, sp. endurar. Explicaţia lui Philippide, Principii, 99, pe baza lat. *indolescĕre, este greşită. Evoluţia semantică a fost prost explicată. Tiktin consideră că sensul 2 se explică prin fr. DAR crede că o expresie ca nu te îndura „nu fi neîndurător” trebuie să fi fost interpretă ca îndură-te „ai milă” şi, de aici, printr-o evoluţie care pare contradictorie, sensul de „a se întări”, alături de cel de „a avea milă”. Aceeaşi opinie la Iordan, BL, IX, 67; în vreme ce Graur, BL, V, 66, crede că este vorba de o evoluţie pur balcanică. De fapt, semantismul oferă un perfect paralelism cu tratamentul romanic, cf. fr. endurer, sp. endurar şi cu răbda. Plecînd de la forma refl., „a se întări”, înseamnă fireşte „a rezista mai bine”, adică „a suporta fără să cedeze” (endurer, endurar). Trecerea de la „a suferi” la „a consimţi” apare în toate limbile. Se cuvine doar să adaugăm că evoluţia lui îndura merge mai departe decît cea din fr. sau sp., ca şi cea a lui răbda, s.v. Sensul 1 apare numai în propoziţii negative, şi este înv. Der. neîndurat, adj. (fără milă); îndurător, adj. (tolerant, răbdător, indulgent; milostiv, bun); neîndurător, adj. (intolerant); îndurătate (var. îndurătură, îndurăminte), s.f. (înv., milă, bunătate).
(Dicţionarul etimologic român)

INDURÁ vb. I. refl. (Med.; despre ţesuturi) A se întări. [< fr. indurer].
(Dicţionar de neologisme)

INDURÁ vb. refl. (despre ţesuturi, organe) a deveni dur, a se întări. (< fr. indurer)
(Marele dicţionar de neologisme)

indurá vb., ind. prez. 3 sg. indureáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

îndurá vb., ind. prez. 1 sg. îndúr, 3 sg. şi pl. îndúră, perf. s. 1 sg. îndurái
(Dicţionar ortografic al limbii române)

înduráre s. f., g.-d. art. îndurării; pl. îndurări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNDURÁ vb. 1. a pătimi, a păţi, a răbda, a suferi, a suporta, a trage, (astăzi rar) a purta, (înv. şi reg.) a petrece, a târpi, (prin Bucov.) a joi, (Transilv.) a păula, (Ban.) a pesti, (prin Transilv.) a pristui, (înv.) a bineviea, a cerca, a obicni, a pănăta, (fig.) a înghiţi. (Câte n-a ~ !) 2. v. ispăşi. 3. v. suporta. 4. a încerca, a suferi, a suporta. (A ~ multe nevoi.) 5. a se milostivi, (Olt.) a se mili, (înv.) a bineviea, a se milcui, a se milosârdi, a se milostivnici, a se milui, a proerisi. (S-a ~ de el şi l-a iertat.)
(Dicţionar de sinonime)

ÎNDURÁRE s., interj. 1. s. v. iertare. 2. interj. v. iertare! 3. s. milă, milostivire, (livr.) mizericordie, (înv.) mesereare, milcuire, pietate. (A arăta ~ faţă de cel aflat în nenorocire.) 4. s. v. milă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in ind indu indur indura

Cuvinte se termină cu literele: re are rare urare durare