înfășurător

ÎNFĂŞURĂTÓR, -OÁRE, înfăşurători, -oare, adj. (Rar) Care serveşte la înfăşurare, care înfăşoară. ♦ (Substantivat, n.) Cilindru pe care se înfăşoară hârtia la ieşirea din maşina de fabricat. ♦ (Substantivat, f.) Curbă tangentă la fiecare dintre curbele unui ansamblu. – Înfăşura + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNFĂŞURĂT//ÓR¹ ~oáre (~óri, ~oáre) Care înfăşoară; care serveşte la înfăşurat. Material ~. /a înfăşura + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÎNFĂŞURĂT//ÓR² ~oáre n. Cilindru pe care se înfăşoară hârtia la ieşirea din maşina de fabricat. /a înfăşura + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

înfăşurătór adj. m., pl. înfăşurătóri; f. sg. şi pl. înfăşurătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

înfăşurătór (tehn.) s. n., pl. înfăşurătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)