înfierbântător
ÎNFIERBÂNTĂTÓR, -OÁRE, înfierbântători, -oare, adj. Care înfierbântă. – Înfierbânta + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
înfierbântătór adj. m. (sil. -fier-), pl. înfierbântătóri; f. sg. şi pl. înfierbântătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
înfierbântătór adj. m. (sil. -fier-), pl. înfierbântătóri; f. sg. şi pl. înfierbântătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)