înfiere dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNFIÁ, înfiez, vb. I. Tranz. A adopta (cu forme legale) un copil. [Pr.: -fi-a] – În + fiu.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNFIÉRE, înfieri, s.f. Acţiunea de a înfia şi rezultatul ei; adoptare, adopţie. [Pr.: -fi-e-] – V. înfia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNFI//Á ~éz tranz. (copii) A primi în familie cu drept de copil legitim; a lua de suflet; a adopta. [Sil. -fi-a] /în + fiu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

înfiá vb. (sil. -fi-a), ind. prez. 1 sg. înfiéz, 3 sg. şi pl. înfiáză, 1 pl. înfiém (sil. -fi-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. înfiéze; ger. înfiínd (sil. -fi-ind)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

înfiére s. f. (sil. -fi-e-), g.-d. art. înfiérii; pl. înfiéri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNFIÁ vb. (JUR.) a adopta. (A ~ un nou-născut.)
(Dicţionar de sinonime)

ÎNFIÉRE s. (JUR.) adoptare, adopţie. (~ unui copil.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in inf infi infie infier

Cuvinte se termină cu literele: re ere iere fiere nfiere