ÎNFIETÓR, -OÁRE, înfietori, -oare, s.m. şi f. Persoană care, printr-un act juridic, devine părintele unui copil care nu a fost al lui; adoptator. [Pr.: -fi-e-] – Înfia + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
înfietór s. m. (sil. -fi-e-), pl. înfietóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
înfietoáre s. f. (sil. -fi-e-), g.-d. art. înfietoárei; pl. înfietoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎNFIETÓR s. (JUR.) adoptator. (~ al unui nou-năs-cut.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
înfietór s. m. (sil. -fi-e-), pl. înfietóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎNFIETÓR s. (JUR.) adoptator. (~ al unui nou-năs-cut.)
(Dicţionar de sinonime)