înfipt dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNFÍGE, înfíg, vb. III. 1. Tranz. A face ca un obiect cu vârf ascuţit să intre adânc În ceva; a împlânta, a vârî. ♢ Expr. A înfige mâna sau mâinile (în ceva) = a apuca (ceva) cu putere. ♦ A împlânta ceva într-un obiect ascuţit. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se apuca de ceva (fără dreptul sau priceperea necesară), a intra sau a se amesteca undeva cu obrăznicie. [Prez. s. înfipsei, part. înfipt] – Lat. infigere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNFÍPT, -Ă, înfipţi, -te, adj. 1. Nemişcat, neclintit, ţeapăn. 2. (Fam.) Îndrăzneţ, cutezător; p. ext. obraznic. ♦ (Adverbial) De-a dreptul, direct. – V. înfige.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNFÍGE înfíg tranz. 1) (obiecte ascuţite la vârf) A face să intre (adânc) cu ascuţişul; a împlânta. ~ un ac. ~ un par în pământ.~ ochii a privi ţintă. 2) A face să intre în ascuţişul a ceva. ~ carnea în frigare. /<lat. infigere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNFÍGE mă înfíg intranz. fig. (despre persoane) 1) A se avânta cu energie şi cu poftă. ~ la sarmale. 2) A se băga în mod obraznic; a se amesteca nepoftit. ~ în discuţie. /<lat. infigere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÎNFÍP//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A ÎNFIGE. 2) fam. Care nu se dă bătut; băţos. 3) depr. Care este stăpânit de mândrie şi impertinenţă. /v. a înfige
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

înfíge (înfíg, înfípt), vb. – 1. A împlînta, a vîrî. – 2. A fixa. – 3. A străpunge, a traversa. – 4. (Refl.) A se amesteca, a se băga, a se interpune. – Mr. (n)hig, hipşu, (n)hiptă, (n)hidzire. Lat. infῑgĕre (Puşcariu 841; Candrea-Dens., 780; REW 4402; DAR), cf. it. (in)figere. Part. înfipt (lat. *infictum, în loc de infixum, prin analogie cu vb. ca dicere sau facere) a produs var. înfipta, vb. (rar, Mold., a înfige, a împlînta, a străpunge). – Der. înfipt, adj. (fixat, împlîntat; băgăreţ, neruşinat); înfigăreţ, adj. (băgăcios, inoportun).
(Dicţionarul etimologic român)

înfíge vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înfíg, perf. s. 1 sg. înfipséi, 1 pl. înfípserăm; part. înfípt
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNFÍGE vb. 1. a băga, a împlânta, a vârî, (rar) a implanta,(înv. şi reg.) a petrece. (A ~ cuţitul în animal.) 2. a intra, a se împlânta, a pătrunde. (Glonţul i s-a ~ adânc în corp.) 3. v. trage.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNFÍPT adj. v. îndrăzneţ.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in inf infi infip

Cuvinte se termină cu literele: pt ipt fipt nfipt