ÎNFIRÁ, înfír, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A coase sau a broda cu fir. 2. A depăna fire toarse. – În + fir.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ÎNFIRÁ înfír tranz. 1) rar (băsmăli, cămăşi, bluze) A broda cu fir. 2) (fire toarse) A înfăşura pe un mosor sau a face ghem; a depăna. /în + fir
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
înfirá vb., ind. prez. 1 sg. înfír, 3 sg. şi pl. înfíră
(Dicţionar ortografic al limbii române)
înfirá, înfiréz, vb. I (reg., înv.) 1. a pune în fir mărgelele; a înşira. 2. a coase cu fir, a broda cu fir. 3. a băga aţa în ac.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
ÎNFIRÁ vb. v. înşira, înşirui.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ÎNFIRÁ înfír tranz. 1) rar (băsmăli, cămăşi, bluze) A broda cu fir. 2) (fire toarse) A înfăşura pe un mosor sau a face ghem; a depăna. /în + fir
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
înfirá, înfiréz, vb. I (reg., înv.) 1. a pune în fir mărgelele; a înşira. 2. a coase cu fir, a broda cu fir. 3. a băga aţa în ac.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
ÎNFIRÁ vb. v. înşira, înşirui.
(Dicţionar de sinonime)