înfrânare

ÎNFRÂNÁ, înfrânez, vb. I. Tranz. A pune frâu; p. ext. a îmblânzi, a domestici. ♦ Fig. A stăvili, a reţine, a potoli. ♦ Tranz. şi refl. Fig. A (se) stăpâni, a (se) domina. – Lat. infrenare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNFRÂNÁRE, înfrânări, s.f. Acţiunea de a (se) înfrâna; fig. reţinere, abţinere, cumpătare. – V. înfrâna.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNFRÂN//Á ~éz tranz. 1) (cai) A stăpâni cu ajutorul frâului; a domoli; a struni. 2) pop. (animale sălbatice) A face să se deprindă cu omul; a domestici. 3) (sentimente, stări sufleteşti) A stăvili printr-un efort de voinţă; a înăbuşi; a controla; a domina. A-şi ~ dorinţele. [Sil. în-frâ-] /<lat. infremere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÎNFRÂNÁ vb. I. tr. 1. a pune frână (unui cal). 2. (fiz.) a stăvila; a domoli. II. tr., refl. (fig.) a (se) stăpân. (< lat. infrenare)
(Marele dicţionar de neologisme)

înfrâná vb., ind. prez. 1 sg. înfrânéz, 3 sg. şi pl. înfrâneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

înfrânáre s. f., g.-d. art. înfrânării; pl. înfrânări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎNFRÂNÁ vb. 1. v. împiedica. 2. v. struni. 3. a reţine, a struni, (înv. fig.) a hăţui. (Te rog să-i mai ~, sunt prea zburdalnici!) 4. v. stăpâni. 5. v. învinge. 6. v. abţine. 7. a împiedica, a opri, a stăvili, (fig.) a frâna. (Nu puteau ~ avântul revoluţionar.) 8. v. tempera.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNFRÂNÁ vb. v. domoli, potoli, stăpâni, stăvili, tempera.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNFRÂNÁRE s. 1. v. împiedicare. 2. v. strunire. 3. v. reţinere. 4. v. abţinere. 5. împiedicare, oprire, stăvilire. (~ avântului tineresc.)
(Dicţionar de sinonime)