înfrânat dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNFRÂNÁ, înfrânez, vb. I. Tranz. A pune frâu; p. ext. a îmblânzi, a domestici. ♦ Fig. A stăvili, a reţine, a potoli. ♦ Tranz. şi refl. Fig. A (se) stăpâni, a (se) domina. – Lat. infrenare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNFRÂNÁT, -Ă, înfrânaţi, -te, adj. 1. (Despre animale de ham) Căruia i s-a pus frâu. 2. (Despre maşini) Care merg cu frâna pusă. – V. înfrâna.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNFRÂN//Á ~éz tranz. 1) (cai) A stăpâni cu ajutorul frâului; a domoli; a struni. 2) pop. (animale sălbatice) A face să se deprindă cu omul; a domestici. 3) (sentimente, stări sufleteşti) A stăvili printr-un efort de voinţă; a înăbuşi; a controla; a domina. A-şi ~ dorinţele. [Sil. în-frâ-] /<lat. infremere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÎNFRÂNÁ vb. I. tr. 1. a pune frână (unui cal). 2. (fiz.) a stăvila; a domoli. II. tr., refl. (fig.) a (se) stăpân. (< lat. infrenare)
(Marele dicţionar de neologisme)

înfrâná vb., ind. prez. 1 sg. înfrânéz, 3 sg. şi pl. înfrâneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNFRÂNÁ vb. 1. v. împiedica. 2. v. struni. 3. a reţine, a struni, (înv. fig.) a hăţui. (Te rog să-i mai ~, sunt prea zburdalnici!) 4. v. stăpâni. 5. v. învinge. 6. v. abţine. 7. a împiedica, a opri, a stăvili, (fig.) a frâna. (Nu puteau ~ avântul revoluţionar.) 8. v. tempera.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNFRÂNÁ vb. v. domoli, potoli, stăpâni, stăvili, tempera.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNFRÂNÁT adj. 1. v. împiedicat. 2. v. strunit. 3. cal-culat, chibzuit, cumpănit, cumpătat, echilibrat, măsurat, moderat, ponderat, socotit, (prin vestul Transilv.) samalit. (Un om ~; o viaţă ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in inf infr infra infran

Cuvinte se termină cu literele: at nat anat ranat franat