înfrățire dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNFRĂŢÍ, înfrăţesc, vb. IV. 1. Refl. recipr. şi tranz. A (se) lega printr-o dragoste frăţească, a (se) împrieteni. 2. Intranz. (Despre plante) A da naştere la lăstari, a fi în faza de înfrăţire (2). – În + frate.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNFRĂŢÍRE s.f. 1. Acţiunea de a (se) înfrăţi şi rezultatul ei; prietenie frăţească; fraternizare. 2. Formare a lăstarilor laterali la baza tulpinii principale a cerealelor păioase sau a gramineelor perene din pajişti; lăstărire. – V. înfrăţi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNFRĂŢ//Í ~ésc 1. tranz. A face să se înfrăţească. 2. intranz. (despre plante) A-şi ramifica tulpina. /în + frate
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNFRĂŢ//Í mă ~ésc intranz. A intra în relaţii frăţeşti (unul cu altul); a deveni ca fraţi; a fraterniza. /în + frate
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

înfrăţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înfrăţésc, imperf. 3 sg. înfrăţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. înfrăţeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

înfrăţíre s. f., g.-d. art. înfrăţírii
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNFRĂŢÍ vb. 1. v. fraterniza. 2. (BOT.) (reg.) a pui. (Plante care ~.)
(Dicţionar de sinonime)

ÎNFRĂŢÍRE s. 1. v. fraternizare. 2. v. fraternitate. 3. frăţie, solidaritate, unitate. (~ celor care luptă pentru pace.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in inf infr infra infrat

Cuvinte se termină cu literele: re ire tire atire ratire