înfrunzire dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNFRUNZÍ, pers. 3 înfrunzeşte, vb. IV. Intranz. A face frunze, a se acoperi cu frunze. – În + frunză.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNFRUNZÍRE, înfrunziri, s.f. Acţiunea de a înfrunzi şi rezultatul ei. – V. înfrunzi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNFRUNZ//Í pers. 3 ~éşte intranz. (mai ales despre arbori şi arbuşti) A se acoperi cu frunze; a face frunze. /<lat. infrondire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

înfrunzí vb., ind. prez. 3 sg. înfrunzéşte, imperf. 3 sg. înfrunzeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. înfrunzeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

înfrunzíre s. f., g.-d. art. înfrunzírii; pl. înfrunzíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNFRUNZÍ vb. a înverzi. (Copacii au ~.)
(Dicţionar de sinonime)

ÎNFRUNZÍRE s. înverzire. (~ copacilor.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A înfrunzi ≠ a (se) desfrunzi
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: in inf infr infru infrun

Cuvinte se termină cu literele: re ire zire nzire unzire