înfulica dex - definiţie, sinonime, conjugare

înfulica

[Conjugare]
ÎNFULICÁ vb. I. v. înfuleca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

înfulicá (înfúlic, înfulicát), vb. – 1. A împovăra, a copleşi, a covîrşi. – 2. A înghiţi, a înfuleca. – Var. înfuleca, (rar) înfuli. Lat. fullĭcāre „a scutura, a bate”, de la fullo „bătătoare, piuă”. Pentru trecerea semantică, cf. sp. cargar. Explicaţia tradiţională, pe baza lat. follĭcāre, de la follis (Puşcariu 846; Candrea-Dens., 620; REW 3417; DAR), pare mai puţin convingătoare, întrucît lat. înseamnă „a sufla, a pufni” (pentru a explica semantismul, Tiktin admite influenţa lui foale), şi că primul sens, care trebuie să fie cel original, rămîne neexplicat. Ultima var., pentru care se citează un singur ex., este neclară.
(Dicţionarul etimologic român)


Cuvinte care încep cu literele: in inf infu inful infuli

Cuvinte se termină cu literele: ca ica lica ulica fulica