înfundare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNFUNDÁ, înfúnd, vb. I. 1. Tranz. A pune fund la un butoi, la o putină etc. ♦ A astupa complet un orificiu, o deschizătură. ♢ Expr. A-i înfunda (cuiva) gura = a obliga (pe cineva) să tacă. ♦ Fig. A înăbuşi un sunet, un zgomot. ♢ Loc. adv. Pe înfundate = fără zgomot, înăbuşit. 2. Refl. (Despre drumuri, suprafeţe etc.) A se închide, a se sfârşi. ♢ Expr. (Fam.) A i se înfunda (cuiva) = a ajunge într-o situaţie fără ieşire, a nu-i mai merge; a o păţi. ♦ (Despre conducte, şanţuri etc.) A se astupa. ♢ Tranz. A înfunda un şanţ. 3. Tranz. A vârî, a îndesa (undeva la fund, în adâncime) ♦ A umple bine. ♢ Expr. A înfunda ocna (sau temniţa, puşcăria) = a fi condamnat la ani grei de închisoare. ♦ A Îndesa pe cap pălăria sau căciula. ♦ Refl. A se duce, a intra, a se ascunde într-un loc unde nu poate fi uşor descoperit. ♦ Fig. A pune pe cineva într-o situaţie grea, fără ieşire. 4. Refl. şi tranz. A (se) adânci, a (se) cufunda. ♦ Refl. A intra într-un loc care este (sau pare a fi) fără capăt, fără ieşire. Lat. infundare sau în + fund.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNFUNDÁRE s.f. (Rar) Acţiunea de a (se) înfunda; astupare, înfundat1; astupat1. – V. înfunda.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNFUNDÁ înfúnd tranz. 1) (butoaie) A astupa cu un fund. 2) (găuri) A închide ermetic. ♢ ~ cuiva gura a face pe cineva să tacă. 3) A îndesa până la fund. ~ căciula pe cap. 4) fig. A pune într-o situaţie dificilă; a aduce în impas. ♢ ~ puşcăria a fi condamnat la închisoare. /<lat. infundare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNFUNDÁ mă înfúnd intranz. 1) (despre şanţuri, conducte) A se închide prin depuneri (de noroi, de nisip); a se astupa. 2) (despre drumuri) A nu mai avea continuare; a fi întrerupt; a se închide. 3) (despre vehicule, oameni) A intra adânc (în nămol, glod, zăpadă, nisip), fără a putea să înainteze; a se împotmoli. 4) fig. fam. A se izola într-un loc ascuns de ochii lumii; a se îngropa. /<lat. infundare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

înfundá vb., ind. prez. 1 sg. înfúnd, 3 sg. şi pl. înfúndă, perf. s. 1 sg. înfundái
(Dicţionar ortografic al limbii române)

înfundáre s. f., g.-d. art. înfundării
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNFUNDÁ vb. I. 1. v. obtura. 2. v. oblitera. 3. a se închide. (Drumul se ~.) II. 1. a îndopa, a umple. (~ soba cu lemne.) 2. v. îndesa. 3. v. afunda. 4. a se adânci, a se afunda, a se cufunda, (Transilv.) a se zgăura. (Ochii i se ~ în orbite.) 5. a(-şi) afunda, a(-şi) cufunda, (fig.) a(-şi) îngropa. (Îşi ~ fruntea în palme.)
(Dicţionar de sinonime)

ÎNFUNDÁ vb. v. încuia.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNFUNDÁRE s. I. 1. v. obturaţie. 2. v. obliteraţie. II. 1. v. îndesare. 2. v. afundare.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A înfunda ≠ a desfunda
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: in inf infu infun infund

Cuvinte se termină cu literele: re are dare ndare undare