înfundat dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNFUNDÁ, înfúnd, vb. I. 1. Tranz. A pune fund la un butoi, la o putină etc. ♦ A astupa complet un orificiu, o deschizătură. ♢ Expr. A-i înfunda (cuiva) gura = a obliga (pe cineva) să tacă. ♦ Fig. A înăbuşi un sunet, un zgomot. ♢ Loc. adv. Pe înfundate = fără zgomot, înăbuşit. 2. Refl. (Despre drumuri, suprafeţe etc.) A se închide, a se sfârşi. ♢ Expr. (Fam.) A i se înfunda (cuiva) = a ajunge într-o situaţie fără ieşire, a nu-i mai merge; a o păţi. ♦ (Despre conducte, şanţuri etc.) A se astupa. ♢ Tranz. A înfunda un şanţ. 3. Tranz. A vârî, a îndesa (undeva la fund, în adâncime) ♦ A umple bine. ♢ Expr. A înfunda ocna (sau temniţa, puşcăria) = a fi condamnat la ani grei de închisoare. ♦ A Îndesa pe cap pălăria sau căciula. ♦ Refl. A se duce, a intra, a se ascunde într-un loc unde nu poate fi uşor descoperit. ♦ Fig. A pune pe cineva într-o situaţie grea, fără ieşire. 4. Refl. şi tranz. A (se) adânci, a (se) cufunda. ♦ Refl. A intra într-un loc care este (sau pare a fi) fără capăt, fără ieşire. Lat. infundare sau în + fund.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNFUNDÁT1 s.n. Înfundare, astupare, astupat1. – V. înfunda.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNFUNDÁT2, -Ă, înfundaţi, -te, adj. 1. Închis, astupat ermetic. ♢ Vin înfundat = vin pus în sticle astupate ermetic. 2. Fig. (Despre sunete) Înăbuşit. – V. înfunda.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNFUNDÁ înfúnd tranz. 1) (butoaie) A astupa cu un fund. 2) (găuri) A închide ermetic. ♢ ~ cuiva gura a face pe cineva să tacă. 3) A îndesa până la fund. ~ căciula pe cap. 4) fig. A pune într-o situaţie dificilă; a aduce în impas. ♢ ~ puşcăria a fi condamnat la închisoare. /<lat. infundare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNFUNDÁ mă înfúnd intranz. 1) (despre şanţuri, conducte) A se închide prin depuneri (de noroi, de nisip); a se astupa. 2) (despre drumuri) A nu mai avea continuare; a fi întrerupt; a se închide. 3) (despre vehicule, oameni) A intra adânc (în nămol, glod, zăpadă, nisip), fără a putea să înainteze; a se împotmoli. 4) fig. fam. A se izola într-un loc ascuns de ochii lumii; a se îngropa. /<lat. infundare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÎNFUNDÁT1 n. v. A ÎNFUNDA şi A SE ÎNFUNDA.Pe ~ fără zgomot; înăduşit. /v. a (se) înfunda
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÎNFUNDÁ//T2 ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A ÎNFUNDA şi A SE ÎNFUNDA.Vin ~ vin ţinut mult timp astupat ermetic. 2) (despre sunete, zgomote) Care nu are rezonanţă; surd; închis. /v. a (se) înfunda
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

înfundá vb., ind. prez. 1 sg. înfúnd, 3 sg. şi pl. înfúndă, perf. s. 1 sg. înfundái
(Dicţionar ortografic al limbii române)

înfundát s. n. (pl. înfundáte în loc. pe ~)
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNFUNDÁ vb. I. 1. v. obtura. 2. v. oblitera. 3. a se închide. (Drumul se ~.) II. 1. a îndopa, a umple. (~ soba cu lemne.) 2. v. îndesa. 3. v. afunda. 4. a se adânci, a se afunda, a se cufunda, (Transilv.) a se zgăura. (Ochii i se ~ în orbite.) 5. a(-şi) afunda, a(-şi) cufunda, (fig.) a(-şi) îngropa. (Îşi ~ fruntea în palme.)
(Dicţionar de sinonime)

ÎNFUNDÁ vb. v. încuia.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNFUNDÁT adj., adv. 1. adj. astupat, închis, (pop.) pecetluit. (Butoi ~.) 2. adj. v. înăbuşit. 3. adj., adv. v. mocnit. 4. adj. v. dus.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A înfunda ≠ a desfunda
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: in inf infu infun infund

Cuvinte se termină cu literele: at dat ndat undat fundat