îngâmfare

ÎNGÂMFÁ, îngấmf, vb. I. Refl. A se mândri, a se fuduli, a se făli; a fi încrezut, a fi trufaş, a se infatua. [Prez. ind. şi: (înv.) îngâmfez] – În + gâmfa (înv. şi reg. „a se umfla” < lat.).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNGÂMFÁRE s.f. Atitudine de încredere exagerată în propriile sale însuşiri; trufie, orgoliu, fală; infatuare. – V. îngâmfa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE ÎNGÂMFÁ mă îngâmf intranz. 1) A deveni (foarte) fudul; a se împăuna; a se înfumura. 2) A-şi da importanţă deosebită; a se umfla în pene; a se semeţi; a se împăuna; a se înfumura. /în + înv. gâmfă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

îngâmfá vb., ind. prez. 1 sg. îngâmf, 3 sg. şi pl. îngâmfă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

îngâmfáre s. f., g.-d. art. îngâmfării; pl. îngâmfări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎNGÂMFÁ vb. a se făli, a se fuduli, a se grozăvi, a se infatua, a se împăuna, a se înfumura, a se lăuda, a se mândri, a se semeţi, (rar) a se trufi, (înv. şi pop.) a se mări, (pop.) a se păuni, (reg.) a se bârzoia, a se făloşi, a se marghioli, a se sfătoşi, (reg. fam.) a se furlandisi, a se marţafoi, (Transilv. şi Ban.) a se născocorî, (înv.) a se înălţa, a se preaînălţa, a se preamări, a se prearădica, a se ridica, (fam. fig.) a se înfoia, a se umfla, (arg.) a se şucări. (Nu te mai ~ atâta!)
(Dicţionar de sinonime)

ÎNGÂMFÁRE s. aroganţă, fală, fudulie, grandomanie, infatuare, împăunare, înfumurare, megalomanie, mândrie, orgoliu, pretenţii (pl.), semeţie, trufie, vanitate, (livr.) fatuitate, morgă, prezumţie, prezumţiozitate, suficienţă, (rar) superbie, ţanţoşie, (înv. şi pop.) măreţie, mărire, (pop. şi fam.) ifos, ţâfnă, (reg.) făloşenie, făloşie, (înv.) fălnicie, laudă, mărie, mărime, mândreţe, pohfală, preaînălţare, preaînălţime, semeţire, trufă, trufăşie, zădărnicie. (~ lui este cu totul neîntemeiată.)
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
Îngâmfare ≠ modestie, simpleţe, simplitate
(Dicţionar de antonime)