îngândura

ÎNGÂNDURÁ, îngândurez, vb. I. Refl. şi tranz. A cădea sau a pune pe gânduri. ♦ A (se) îngrijora. – În + gânduri (pl. lui gând).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNGÂNDUR//Á ~éz tranz. A face să se îngândureze; a pune pe gânduri. /în + gânduri
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNGÂNDUR//Á mă ~éz intranz. 1) A cădea pe gânduri; a începe să se gândească. 2) A fi cuprins de gânduri; a sta pe gânduri. /în + gânduri
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

îngândurá vb., ind. prez. 1 sg. îngânduréz, 3 sg. şi pl. îngândureáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)