îngăduit dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNGĂDUÍ, îngắdui, vb. IV. 1. Tranz. A da voie, a permite, a admite, a încuviinţa, a tolera ceva; a da cuiva permisiunea, a-l lăsa să... ♦ Refl. recipr. (Pop.) A se învoi, a se înţelege unul cu altul, a trăi în armonie. 2. Tranz. şi intranz. (Pop.) A avea răbdare; a aştepta; a da răgaz; a amâna, a păsui. ♦ (Reg.) A întârzia, a zăbovi. [Prez. ind. şi: îngăduiesc] – Din magh. engedni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNGĂDUÍ îngădui 1. tranz. 1) (acţiuni) A da voie (să se efectueze ori să aibă loc); a încuviinţa; a permite. 2) (construit cu dativul subiectului şi urmat, de regulă, de un conjunctiv sau de un infinitiv) A-şi da voie în mod conştient; a-şi asuma dreptul; a-şi permite. Îşi îngăduievorbească neîntrebat. 3) A lăsa pe altă dată. 4) A admite în mod conştient şi tacit; a răbda; a suferi; a suporta; a tolera. 2. intranz. A-şi reţine dorinţa (de a face ceva); a răbda. /<ung. engedni
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNGĂDUÍ mă îngădui intranz. pop. A trăi în bună înţelegere; a se împăca (cu cineva). /<ung. engedni
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

îngăduí (îngắdui, îngăduít), vb. – 1. A permite, a lăsa. – 2. A admite, a accepta, a se învoi. – 3. A îndura, a suporta. – 4. A slăbi, a diminua, a domoli. – 5. A ierta, a absolvi, a scuti de (o pedeapsă). – 6. A aştepta, a avea răbdare. – 7. (Refl.) A se înţelege, a se avea bine. Mag. engedni (Cihac, II, 50; Tiktin; DAR; Gáldi, Dict., 93), cf. bg. din Trans. enieduva (Miklosich, Bulg., 121). – Der. îngăduială (var. îngăduinţă), s.f. (permisiune, voie; concesie; toleranţă; cedare; răbdare; păsuire, răgaz); îngăduitor, adj. (tolerant, răbdător); neîngăduitor, adj. (intolerant); neîngăduinţă, s.f. (intoleranţă).
(Dicţionarul etimologic român)

îngăduí vb., ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. îngădui, 3 sg. şi pl. îngăduie, imperf. 3 sg. îngăduiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNGĂDUÍ vb. 1. v. aproba. 2. a accepta, a admite, a concepe, a permite, a răbda, a suferi, a suporta, a tolera, (înv. şi reg.) a pristăni, (înv.) a obicni, a volnici, (fig. fam.) a înghiţi. (Nu pot ~ una ca asta.) 3. v. îndreptăţi. 4. v. prilejui. 5. v. permite. 6. v. aştepta. 7. v. păsui. 8. v. permite.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNGĂDUÍ vb. v. ierta, împăca, întârzia, înţelege, zăbovi.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A îngădui ≠ a interzice
(Dicţionar de antonime)

Îngăduit ≠ interzis, neîngăduit
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: in ing inga ingad ingadu

Cuvinte se termină cu literele: it uit duit aduit gaduit