îngăimător
ÎNGĂIMĂTÓR, -OÁRE, îngăimători, -oare, adj. (Rar) Care îngaimă; confuz. – Îngăima + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
îngăimătór adj. m. (sil. -găi-), pl. îngăimătóri; f. sg. şi pl. îngăimătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
îngăimătór adj. m. (sil. -găi-), pl. îngăimătóri; f. sg. şi pl. îngăimătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)