îngălbenire dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNGĂLBENÍ, îngălbenesc, vb. IV. Intranz., refl. şi tranz. A deveni sau a face să devină galben, palid; p. ext. a (se) ofili, a (se) veşteji; a (se) gălbeni. [Var.: (pop.) îngălbiní vb. IV] – În + galben.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNGĂLBENÍRE, îngălbeniri, s.f. Faptul de a (se) îngălbeni; p. ext. veştejire, ofilire. [Var.: (pop.) îngălbiníre s.f.] – V. îngălbeni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNGĂLBEN//Í ~ésc tranz. A face să se îngălbenească. /în + galben
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNGĂLBEN//Í mă ~ésc intranz. 1) A căpăta culoarea galbenă; a deveni galben. 2) (despre persoane) A deveni palid; a păli. /în + galben
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

îngălbení vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îngălbenésc, imperf. 3 sg. îngălbeneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. îngălbeneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

îngălbeníre s. f., g.-d. art. îngălbenírii; pl. îngălbeníri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNGĂLBENÍ vb. 1. v. păli. 2. v. ofili.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNGĂLBENÍRE s. v. ofilire.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in ing inga ingal ingalb

Cuvinte se termină cu literele: re ire nire enire benire