înghițit dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNGHIŢÍ, înghít, vb. IV. Tranz. I. A face să treacă mâncarea, băutura etc. în stomac prin faringe şi esofag; p. ext. a mânca, a devora. ♢ Expr. A înghiţi (sau a face să înghită) hapul (sau un hap, găluşca) sau a o înghiţi = a suporta (sau a face să suporte) o neplăcere (fără să crâcnească). A-şi înghiţi lacrimile (sau plânsul) = a-şi stăpâni plânsul; a reprima izbucnirea unui sentiment. (Pop.) A-i veni (cuiva) să înghită (pe cineva) (de bucurie), se spune când o persoană îşi manifestă o mare bucurie, mulţumire. (Fam.) A înghiţi (pe cineva) din ochi (sau cu ochii) = a nu se mai sătura privind pe cineva. A nu înghiţi pe cineva = a nu putea suferi pe cineva. ♦ P. anal. A trage în plămâni, a inhala adânc aer, fum etc. II. Fig. 1. (Despre pământ, apă etc.) A face să dispară ceva (cuprinzând în sine); a cuprinde, a învălui din toate părţile. ♢ Expr. L-a înghiţit pământul = a murit; a dispărut. Parcă l-a înghiţit pământul, se spune despre cineva sau ceva care a dispărut fără urmă. ♦ A se îmbiba de un lichid; a absorbi. 2. A citi repede şi cu lăcomie o carte, un text scris. 3. A răbda, a îndura fără ripostă o necuviinţă, o insultă etc. 4. A omite cuvinte sau silabe (din cauza unui defect de vorbire). ♦ A nu spune ce ar fi vrut să spună, a se abţine de a spune ceva. – Lat. ingluttire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNGHIŢÍ înghít tranz. 1) (mâncăruri, băuturi, medicamente etc.) A face să treacă din gură în stomac. ♢ A nu ~ pe cineva a nu putea suferi pe cineva. ~ noduri a suporta ceva neplăcut fără a putea riposta. A-şi ~ lacrimile (sau plânsul) a-şi stăpâni plânsul. 2) rar A mânca în grabă; a îmbuca. 3) (aer, miresme etc.) A trage în piept; a inhala; a inspira. 4) (despre corpuri poroase) A trage în sine; a suge; a absorbi. 5) (despre ape, desişuri, întuneric etc.) A face să nu se mai vadă, captând în sine. 6) (cărţi, scrieri etc.) A citi foarte repede şi cu mare interes. 7) (vorbe jignitoare) A suporta fără ripostă. ♢ ~ găluşca a suporta o neplăcere fără a crâcni. 8) (cuvinte, părţi de vorbire, sunete) A omite la pronunţare (din cauza unui defect de vorbire). /<lat. ingluttire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

înghiţí (înghiţít, ít), vb. – 1. A face să treacă mîncarea, băutura etc. prin faringe şi esofag în stomac. – 2. A mînca, a înfuleca. – 3. A absorbi, a face să dispară. – 4. A suporta, a se abţine, a se înfrîna. – 5. A răbda, a îndura, a încuviinţa. – Mr. (î)ngl’it, megl. (a)ngl’it. Lat. ingluttῑre (Puşcariu 853; Candrea-Dens., 860; REW 4423; DAR), cf. it. inghiottire, prov. (en)glotir, fr. engloutir, cat., v. sp. englutir. Cuvînt comun (ALR, I, 83). Pentru reducerea de la *înghiuţi, la înghiţi, cf. ghimpe. Der. înghiţitor, adj. (care înghite); înghiţitoare, s.f. (laringe, gîtlej); înghiţitură, s.f. (îmbucătură, sorbitură).
(Dicţionarul etimologic român)

înghiţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înghít, imperf. 3 sg. înghiţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. înghítă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNGHIŢÍ vb. 1. v. ingera. 2. v. absorbi.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNGHIŢÍ vb. v. accepta, admite, arunca, azvârli, cheltui, concepe, consuma, irosi, împrăştia, îndura, îngădui, opri, pătimi, păţi, permite, prăpădi, răbda, reţine, risipi, stăpâni, suferi, suporta, tolera, trage, zvârli.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNGHIŢÍT s. înghiţire, înghiţitură. (~ unui ac.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in ing ingh inghi inghit

Cuvinte se termină cu literele: it tit itit hitit ghitit