înghimpat

ÎNGHIMPÁ, înghímp, vb. I. Tranz. şi refl. (Pop.) A (se) înţepa, a (se) împunge. ♦ Tranz. Fig. A îmboldi. – În + ghimpe.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNGHIMPÁT, -Ă, înghimpaţi, -te, adj. (Rar) Plin de ghimpi. – V. înghimpa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNGHIMPÁ înghímp tranz. 1) (fiinţe sau părţi ale corpului lor) A supune unei senzaţii de durere fizică, înfigând un obiect ascuţit; a împunge; a înţepa. 2) fig. A ataca răutăcios cu ironii sau vorbe usturătoare; a înţepa; a împunge; a muşca. /în + ghimpe
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNGHIMPÁ mă înghímp intranz. A face (concomitent) schimb de vorbe usturătoare (unul cu altul). /în + ghimpe
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

înghimpá vb., ind. prez. 1 sg. înghímp, 3 sg. şi pl. înghímpă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

înghimpát, înghimpátă, înghimpáţi, înghimpáte, adj. (pop. şi rar) 1. plin de ghimpi. 2. împuns, înţepat cu un ghimpe. 3. (fig.) îmboldit, îndemnat.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
ÎNGHIMPÁ vb. v. împunge, îndemna, înţepa, stimula.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNGHIMPÁT adj. v. ghimpos, mărăcinos, spinos, ţepos.
(Dicţionar de sinonime)