ÎNGHIOLDÍ vb. IV. v. înghionti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÎNGHIOLDÍRE s.f. v. înghiontire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
înghioldí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înghioldésc, imperf. 3 sg. înghioldeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. înghioldeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎNGHIOLDÍ vb. v. ghionti, izbi, îmboldi, îmbrânci, împinge, înghionti.
(Dicţionar de sinonime)
ÎNGHIOLDÍRE s. v. ghiontire, îmboldire, îmbrânceală, îmbrâncire, îmbrâncitură, împingere, înghionteală, înghiontire.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÎNGHIOLDÍRE s.f. v. înghiontire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎNGHIOLDÍ vb. v. ghionti, izbi, îmboldi, îmbrânci, împinge, înghionti.
(Dicţionar de sinonime)
ÎNGHIOLDÍRE s. v. ghiontire, îmboldire, îmbrânceală, îmbrâncire, îmbrâncitură, împingere, înghionteală, înghiontire.
(Dicţionar de sinonime)