înghiontire dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNGHIONTÍ, înghiontesc, vb. IV. Tranz. şi refl. recipr. A (se) lovi cu cotul sau cu pumnul, a(-şi) da ghionţi; a (se) ghionti. [Var.: înghioldí vb. IV] – În + ghionti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNGHIONTÍRE, înghiontiri, s.f. Acţiunea de a (se) înghionti şi rezultatul ei; înghionteală. [Var.: înghioldíre s.f.] – V. înghionti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNGHIONT//Í ~ésc tranz. A atinge, dând ghiont; a lovi uşor (pentru a semnaliza ceva); a îmboldi. /în + a ghionti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNGHIONT//Í mă ~ésc intranz. A face (concomitent) schimb de ghionturi (unul cu altul). /în + a ghionti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

înghiontí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înghiontésc, imperf. 3 sg. înghionteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. înghionteáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

înghiontíre s. f., g.-d. art. înghiontírii; pl. înghiontíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNGHIONTÍ vb. v. îmbrânci.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNGHIONTÍRE s. v. îmbrâncire.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in ing ingh inghi inghio

Cuvinte se termină cu literele: re ire tire ntire ontire