îngrădire dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNGRĂDÍ, îngrădesc, vb. IV. 1. Tranz. A împrejmui un teren (cu gard, cu uluci, cu zid etc.); p. ext. a hotărnici. ♦ Refl. Fig. A se pune la adăpost, a se apăra cu ajutorul cuiva sau a ceva. 2. Tranz. Fig. A pune limite, a stăvili. 3. Refl. recipr. (Înv.) A se înţelege, a cădea de acord. – Cf. sl. g r a d i t i.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNGRĂDÍRE, îngrădiri, s.f. Acţiunea de a (se) îngrădi şi rezultatul ei. – V. îngrădi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNGRĂD//Í ~ésc tranz. 1) (terenuri, suprafeţe etc.) A înconjura cu un gard; a împrejmui; a ţărcui. ~ curtea. 2) fig. A pune în anumite limite; a mărgini; a limita; a restrânge. [Sil. în-gră-] /în + sl. graditi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNGRĂD//Í mă ~ésc intranz. înv. 1) A ajunge la înţelegere reciprocă; a cădea de acord; a se înţelege. 2) fig. A se pune în afara oricărei responsabilităţi personale; a se pune la adăpost. /în + sl. graditi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

îngrădí (îngrădésc, îngrădít), vb. – 1. A închide, a astupa. – 2. A împrejmui, a îngrădi. – 3. A pune limite, a stăvili. – 4. A stăpîni, a subjuga. – 5. A împleti, a face cozi. – 6. (Refl.) A se pune la adăpost, a se apăra. – 7. (Refl.) A se înţelege, a se avea bine. – Mr. ngărdire, megl. angărdés, angărdiri. Sl. graditi (Cihac, II, 115; DAR), cf. bg. gradjă, sb. graditi, rus. goroditĭ, şi de asemenea gard, grădină. – Der. neîngrădit, adj. (fără îngrădire, deschis; nelimitat); îngrăditor, adj. (care îngrădeşte); îngrăditură, s.f. (gard, împrejmuire; înv., fortificaţie); îngrădeală, s.f. (separare); îngrădiş, s.n. (înv., gard); desgrădi, vb. (a scoate gardul, a desface o împrejmuire).
(Dicţionarul etimologic român)

îngrădí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îngrădésc, imperf. 3 sg. îngrădeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. îngrădeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

îngrădíre s. f., g.-d. art. îngrădírii; pl. îngrădíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNGRĂDÍ vb. v. împrejmui.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNGRĂDÍ vb. v. limita, mărgini, restrânge.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNGRĂDÍRE s. v. împrejmuire.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNGRĂDÍRE s. v. restricţie, restrângere.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A îngrădi ≠ a dezgrădi
(Dicţionar de antonime)

Îngrădiredezgrădire
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: in ing ingr ingra ingrad

Cuvinte se termină cu literele: re ire dire adire radire