îngurzire dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNGURZÍ, îngurzesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A strânge, a încreţi marginile unei opinci, ale unei pânze, ale unui sac etc. cu o sfoară, cu o cureluşă trecută prin mai multe găuri. ♦ Fig. A desena în linii curbe în zigzaguri. [Var.: îngruzí vb. IV] – În + gurgui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

îngurzí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îngurzésc, imperf. 3 sg. îngurzeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. îngurzeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

îngurzí, îngurzésc, vb. IV (reg.) 1. a confecţiona din piele udă, prin încreţirea cu o cureluşă, opincile ţărăneşti. 2. a coase provizoriu, prin strângerea pereţilor sacului, găurile sau rupturile acestuia. 3. a face creţe, a încreţi, a boţi pe margini (cămăşile, ciorecii, pânza, pănura, plasa de peşte). 4. (fig.; refl.) a se încreţi obrazul sau gura. 5. (despre porumb; când începapară boabele) a face boabe, a îngingia.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

îngurzíre, s.f. (reg.) 1. (despre piele, cămăşi, cioreci, pânză, pănură, plasa de peşte, obraz, gură) încreţire. 2. (despre porumb; când apar boabele) îngingiere.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)


Cuvinte care încep cu literele: in ing ingu ingur ingurz

Cuvinte se termină cu literele: re ire zire rzire urzire